Teritoriul

Avola

Avola este un oraș modern și activ situat între marea Ionică și munții Iblei într-o vastă zonă bogată în migdali. Migdalele de Avola sunt exportate în toată lumea și sunt folosite pentru confetti, torrone, biancomangiare, granite și alte bunătăți care au făcut ca Avola să fie considerată patria migdalei siciliene. În afară de migdale, Avola își datorează faima vinului, numit “Nero d’Avola”, adică negru de Avola, după vița cu același nume.

Actualul oraș a fost construit doi ani după cutremurul din 1693 care a ras la sol vechea Avola. Vechiul oraș era pe un deal, la vest de cel actual. După cutremur, orașul a fost reconstruit cu forma sa caracteristică hexagonală, o intuiție genială din acea perioadă care a oferit o apărare mai bună împreună cu o folosire mai eficientă a spațiului și o rezistență crescută împotriva cutremurelor prin construcțiile joase și străzile largi. Forma centrului este un hexagon regulat cu o cruce înăuntru, în centrul căreia se află piața principală (Umberto I) și alte patru piațe la extremități (Regina Elena, Trieste, Teatro e Vittorio Veneto). Pentru a descoperi orașul, punctul de plecare cel mai bun este cu siguranță vasta și aerisita piață centrală (Umberto I) cu biserica principală dedicată Sfântului Nicolae din Bari: templul baroc cu o terasă amplă în față, delimitată de pilastri cu statui de sfinți. Merită cu siguranță o vizită și celelalte piețe de pe hexagon precum și numeroasele biserici și palaturi care se pot admira pe parcurs și splendidul teatru în stil neoclasic. 

Cât despre Avola antică, distrusă de cutremurul din 1693, merită o excursie și canionurile încântătoare ca și lacurile naturale din Cavagrande del Cassibile. Încastrată între defileele săpate de râuri în calcarul moale, Cavagrande del Cassibile este cu siguranță extraordinară și sugestivă.

În final, dar nu mai puțin important, Avola are un litoral frumos la câțiva pași de centru. Caracteristicile principale ale litoralui avolez sunt “Rotonda pe mare” și sătucul marinar unde se afla în trecut pescătoria de ton, resturile căreia se pot vedea și astăzi.

Noto

Odată terminată vizita la Avola se poate continua înspre Noto, o mică bijuterie barocă situată pe un un platou care domină valea Asinaro, acoperită de citrice.

Înainte de 1693, an în care Noto antica și toată valea Noto au fost devastate de cutremur, orașul se găsea la 10 km distanță pe multele Alveria. Pentru reconstrucția orașului a fost ales un loc mai accessibil și mai întins: tot orașul a fost reconstruit după regulile urbanistice baroche, de la străzi la palaturile nobiliare în piatră de calcar disponibilă în zonă. Ceea ce încântă mai mult e scenografia creată acordând o atenție maniacală detaliilor simbolice pentru baroc, într-o serie de fațade decorate, balcoane fascinante și alte particularități care nu vor scăpa ochilor celor mai atenți dintre turiști.

Noto e o localitate importantă și frumoasă din Sicilia, patrimonio Unesco, care constitue cu siguranță o destinație obligatorie pentru toți turiștii ce se îndreaptă spre această regiune italiană.

Punctul cel mai proeminent al arhitecturii din Noto este biserica Sfântului Francesco din Asisi, realizată de arhitectul Sinatra, împreună cu mânăstirea Benedictinelor (care conține în interior biserica sfintei Chiara) care dă în piața principale din Noto, cu caracteristicile trepte care conduc la catedrală. Exact în fața catedralei se află primăria orașului (palatul Ducezio) și palatul episcopal. Partea înaltă a orașului, splendidă și ea, ne propune biserica crocifixului (al lui  Gagliardi) în interiorul căreia se  poate admira faimoasa Madonă a Zăpezilor a lui Laurana.

În afara bisericilor, anumite palate nobiliare au o relevanță specială: Palazzo Nicolaci, Palazzo Trigona, Palazzo Astuto reprezintă bine fasturile și frumusețea acestui splendid unghi al Siciliei.

La puțini km distanță de centrul nou se găsește orașul antic, loc foarte bogat în epoca romană și foarte importantă în evul mediu, complet distrus de cutremurul menționat mai sus.

Siracusa

Poziționată pe coasta sud orientală a insulei, parțial pe insula-promontor Ortigia, Siracusa are o istorie milenară: a fost fondată în jurul anului 734-733 AC de către Corinteni. A deventi un polis principale al Siciliei grecești și o vastă metropolă în lumea clasică. A fost reședință de mari artiști și filozofi și loc natal a celui care a fost definit cel mai mare om de știință al antichității: Arhimede. A fost cucerită de Roma antică în anul 212 AC și a devenit capitală a imperiului bizantin în timpul secolului al VI-lea până la ocuparea arabă.

După violentul cutremur din 1693 centrul istoric al orașului a luat stilul baroc care îl distinge până astăzi.

Orașul Siracusa, caracterizat de multe bogății istorice, arhitecturale și peisagistice, a fost declarat în 2005 patrimoniu al umanității de către UNESCO, împreună cu Necropola Rupestră din Pantalica. Marea parte a patrimoniului religios e constituit de biserici, mânăstiri și schituri creștine. Printre structurile cele mai semnificative, biserica sfântului Ion la Catacombe, cu cripta cea mai îndepărtată a sfântului Marciano, biserica sfintei Lucia la Badia, sfânta Lucia la mormânt și Rotonda sfântei Lucia, toate trei dedicate patroanei orașului. Construcții mai recente sunt Panteonul și Santuarul Madonei înlăcrimate. Cea mai vastă zonă cimiterială e reprezentată de sistemul complex de catacombe, printre cele mai extinse din lume, provenind din epoca romană târzie. Castelul Maniace, in stil gotic, a fost construit în prima jumătate al secolului al XIII-lea, proiectat de Federico II de Șvabia și a avut un rol important în viața militară a orașului: ca închisoare folosită în lupta împotriva incursionilor piraților. Numeroase forturi și turnuri de observare auto fost construite peste tot în oraș.

Marzamemi

Marzamemi este un sătuc pescăresc simpatic dezvoltat în jurul pescăriei de ton, acum abandonat, unde se prelucra tonul și în interiorul căreia se găsesc mărturii despre viața marinărească: bărci, depozite și alte unelte. În interiorul orașului se poate vedea o piață caracteristică cu biserică, locuințe pe un singur nivel și conacul prinților de Villadorata din secolul al XVIII-lea.

Nu departe de aceste perle arhitectonice se află natura siciliană plină de viață, gata să încânte turiștii, de la oază de faună Vendicari până la apele transparente de la Capo Passero, unde se întâlnesc curenții mării Ionice cu cei ai mării Mediteraneene.